vineri, 4 iulie 2008

cum cad mastile

Odata ce te-a imbratisat tangoul , ca sa nu zic te-a prins, pentru ca uneori te prinde asa de tare in brate ,inci strins fiind simti cum ti se dezlipeste masca de pe fata

asa se intimpla adesea in comunitatea de tango , cind apar reactii la initiativele unuia sau altuia

abea atunci afli cine ti-a zimbit si te-a imbratisat pentru ca te-a inteles sau pentru ca a vut intentia sa o faca si cine a faptuit cele ce-am zis numai pt ca scrie la cartea tangoului.....anume ca tangoul este asa cum il simte fiecare si ca inainte de orice este o imbratisare

ramin si eu , ca fiecare , cu o masca mai putin de fiecare data si zic A DA TANGO= A DARUI

DRAGOSTEA este primul dar cu care venim pe pamint, apoi din cauza ei si datorita ei , dobindim celelalte daruri din cele trei posibile: Credinta si Speranta

cu fiecare tango mai descopar putina dragoste

acum descoperii ceva frumos si vreau sa ramina aci , sa citesc si mai tirziu

Walk, walk, walk

The following is an extract from a letter written by the late Ricardo Vidort, famous for not only his million dollar smile, but his tango.


"To explain what is a milonguero, is really very difficult,
because the feeling of this beautiful emotion is something new
to each person. It is almost impossible to put it in
words. But I shall try to do it, and I hope without
offending or hurting anybody's feelings.

To be a milonguero, first of all you have your own style of
dancing. It means that you have a unique feeling for the
music, rhythm, cadence and embrace. When you have all
this, the music invades your body and mind and then, only then,
the chemistry begins that really makes you transmit to your
partner as if both were talking, whispering, sliding on the
floor with sacadas, corridas, turns, dancing only one for the
other, not for the people. In that moment, when both are
listening to the magic of the music, the skin of one in the skin
of the other, the smell, the touch produces the miracle of
something like a mantra, and the ying and the yang is there!!!
We are dancing tango!!!

The priorities of a milonguero are the feeling and the woman.
The codes are like the commandments which were born with the
tango, and the music is defined in three parts. The first
is a question, the second is a pause or prologue, the third part
holds an answer. All this is in our feeling and this is
why we always improvise, having the pleasure of being ourselves,
in our own style with the rhythm and the cadence.

Today people teach in methodic ways, but the tango, the real
Tango Salon, does not have method, because it is a feeling.

Technique and choreography are only for performance, this is
tango which has been learned for hours for show business; there
are hundreds of couples doing the same thing, and only a few of
them, let us say ten or fifteen are really very good because
they are different and that is another thing.

Every tango dancer of the streets, those who practised in the
squares or parks, with other men, developed technique naturally,
without knowing it. His steps and feeling were a
technique.

My advice is - walk, walk with your toe first and always in the
music, walk and practise to be yourself and not a copy of
anybody else."

http://www.youtube.com/watch?v=dx6eDKvCmXI&eurl=http://tangothoughts.typepad.co.uk/

miercuri, 4 iunie 2008

tristeza del tango

tangoul ca si jazzul seamana cu mersul pe un tais urias , nu stiu daca neaparat de cutit sau doar o sina ascutita
daca dupa ce i-ai parcurs lungimea , ai coborit pe o coala de hartie si ai lasat urme singerii , e ,,de rau`` , ai alunecat in tristeza del tango , asta e un fel de depresie neputincioasa , neputinta care seamana cu toate neputintele stupide pe care le-ai intilnit in viata ta, mai ales ca viata ta nu se refera la virsta biologica

daca n-ai lasat urme , esti puternic si curajos.....mai vrei o tura pe taisul ascutit, pina cind intr-o zi afli si cum e sa lasi urme, ziua in care te tine de urechi trsiteza del tango.

tangoul este orice forma de dragoste

cind cineva iti ia placerea de a dansa , te intrebi multe, te revolti, dar iti trece , pentru ca asa e tangoul ....imbratisare

iar s-a anulat milonga, alta tristeza del tango , respectul pierdut undeva pe drum, sau pentru ca cineva din afara tangoului , nu a inteles inca ce este milonga pentru comunitatea de tango si ce inseamna ea chiar si numai pentru un cuplu care a venit s-o onoreze.

Asta pare deja un pic amuzant, pentru ca dupa un anume privitor care mi-a spus ca numai doua perechi au dansat la milonga trecuta .....dansatorii de tango ar trebui sa stea driepti la fiecare dans , deloc la masa pe un scaun.

Instructia de milonga ! Niet , pardon , rezon ..........l-am prins pe omulet ca nu-i imbratisat!

Sunt slaba ,de aceea m-am ingrasat!

Am dansat in parcul Kiseleff , fara muzica , cu C , un macist simpatic si spiritual , care a luat lectii de tango maciste , taman in Canada si care nu intelege de ce predau femeile tango, dar am dansat drept compensare , ca iar nu m-a anuntat ca se anuleaza milonga noastra de miercuri si eu iar n-am putut sa-i anunt in timp util sa nu ami vina ,,disperatii de tango``

pentru ca ele stiu cel mai bine ce sa astepte de la un barbat si mai ales ce doresc de la el si conform cu filmul din sec 20 ,,ce-si doresc femeile``venim in intimpinarea barbatilor.Simplu, ca marile descoperiri!

tangoul este ca viata , de fapt el este viata perfecta , in sensul echilibrului ei

abrazos






vineri, 23 mai 2008

noaptea muzeelor

milonga pe aleea din fata muzeului Antipa
de ce?
pentru ca venea Antoaneta
si
pentru ca expozitia este cu
Dinozauri din Argentina, Uriasii Patagoniei

si pentru ca venea Antoaneta,
voiam sa-i fac o surpriza,
nu intotdeauna o surpriza este tocmai reusita
e drept ca daca cineva nu te iubeste asa cum ai vrea tu, nu inseamna ca nu te iubeste

Anto n-a venit la milonga

Simteam o usoara neliniste ca nu va veni nimeni, un fel de tristeza del tango, o neliniste pentru ca imi doream ca cei care vin sa se simta bine; muzica a inceput sa cante cu putina intarziere, tehnic neprevazutele nepotriviri de cabluri

si ...a aparut el , pe care-l cunoscusem cu o seara inainte la milonga, calm, usor grizonat si fermitatea cu care a zis ca nu pleaca pana dimineata, am simtit-o in imbratisarea primului tango, cu el , barbatul calm, strain, usor grizonat.

Catifeaua imbratisarii, pentru ca domnul ,,ochi albastri`` nu luase decat doua lectii de tango era totul, ii simteam eleganta, siguranta si surprinzator ...lipsa atitudinii maciste

Nu simteam numai eu , deoarece era noaptea muzeelor, pe acelasi trotuar cu milonga, oamenii stateau la coada, sa patrunda in Muzeul ,,Grigore Antipa`` sa vada donozaurii. Era coada pana la celalt muzeu, cel al taranului roman.

Dansam tango pe strada!Tango argentinian! Ce detasare! Sa te simti doar tu cu el , cel care te imbratiseaza, cel cu care adesea este un strain , pe care poti sa nu-l mai vezi niciodata.Si lumea de langa , la o coada pe trei randuri privea ca la un spectacol, aplaudand de emotie, fara sa stie ca ....nu, nu pentru spectacol este povestea unui om imbratisata cu povestea celuilalt.Oamenii se bucurau sa vada tango, sa vada ca se danseaza pe strada, intuitiv si pentru ca aerul se imbogateste cu dragoste, oamenii simteau dragostea cu care doi straini se imbratiseaza.
Tangoul scoate ce e mai bun dintr-un om, cand dansezi tango esti tu cu povestea ta si celalalt care ti-o asculta si ti-o pune in valoare.

Asfaltul era denivelat si rigid, nici gand de vreun pivot lin , grija pentru partenera devine accentuata, de fapt e ca-n viata , cand drumul nu e neted ( si oare e vreodata?) grija partenerului de a-ti observa si apara echilibrul este esentiala.

Ce bucurie ! Pe asfaltul trotuarului , danseaza imbratisate cateva perechi, fusta mea dintr-o fata de masa de dantela, pentru o masa rotunda, decupata la mijloc sub forma de cerc atat cat talia mea, se bucura de ritmul de milonga, ea face adornos iar eu ma bucur de imbratisarea cu el, cu barbatul calm, grizonat, cu domnul,,ochi albastri``, in bratele caruia aveam sa dansez pana dimineata, asa cum imi linistise temerile.

Intre perechi , danseaza doua doamne, doua tinere femei , liderita cu parul salbatic, ca un manz neastamparat .
Hm, ce haios si pur , in tango pasul barbatului seamana cu mersul la pas al unui cal, iar pasul femeii cu cel al unei feline, intins ,elegant , sigur in liniste.....


noaptea se grabea sa danseze, pe la 3 am plecat....cu strangere de inima ca s-a terminat, in urma noastra a ramas inca putin muzica de tango, muzeul nu se inchisese, erau inca vizitatori inauntru, doar ca gata , altii nu mai puteau intra! Am plecat alaturi, la Clubul Taranului, cu dorinta ascunsa in subconstient de a mai dansa putin

Strainul descoperise imbratisarea , iar eu descoperisem imbratisarea lui

Pe o scara din curtea interioara, o scara de marmura, unde pivotul curge lin , am dansat poate vreo jumatate de ora, timpul nu curgea , statea in imbratisare, curgea doar o muzica de cristale si apa.

Tangoul este ca apa , imbratisarea vine limpede, picaturile dau ritm, amprenta unei picaturi sparte anticipeaza pasul tau in urmatoarea picatura, care picura si-n suflet , in timp ce un clopotel insoteste imbratisarea

Dansam intr-o contralumina obscura, muzica este apa si clopotei, imbratisarea este picatura care se sparge ca sa devina vapori de calda dragoste. Calda dragoste a unei imbratisari cu un strain.

Dansam pana dimineata , ne cautam povesti ca sa le spunem, pasarelele incep sa cante sau parca sa vorbeasca, atat de putine masini circula , oamenii dorm in paturile lor, copaci, pasari, dimineata , dragoste, orice forma de dragoste, sunam la taxi...si noi avem nevoie de somn.Dispecera ne roaga sa asteptam in telefon, ne pune o melodie , una usor chinezeasca, ....el apasa pe speaker, incepem sa dansam , fara sa ne atingem , sa-l urmez acolo unde ma ghideaza , folosindu-ne in subconstient de amprenta imbratisarii , care este deopotriva, apa, clopotei si respiratia copacilor in care , din ce in ce mai multe pasarele , povestesc ce-au vazut toata noaptea

intr-o masina, trei maimute dansatoare de tango ne priveau si se amuzau, noi credeam ca suntem singuri


taxiurile au venit, putin mai tarziu, am plecat fiecare intr-o alta directie
abea acum tangoul a devenit un dans
pana acum a fost imbratisarea si .....

sâmbătă, 3 mai 2008

pretuirea darului

este definitoariu ca in timpul dansului
sa te lasi mai mult in voia propriilor trairi decat in restul timpului,
obligat fiind de societate si de locul in care traiesti sau lucrezi alaturi de alti oameni,
loc in care multe din reactii
le limitezi
sau
le controlezi sever

astfel perceptia noastra in legatura cu partenerul
este adesea cea construita de noi in legatura cu el
si nu releveaza ceea ce este el cu adevarat

pentru asta zic :
faptul ca te simti bine cu un partener
este intai oglinda a ceea ce simti tu despre tine,
unii parteneri sunt ingaduitori
cu temerile tale si cu talentul tau potential
de a intelege povestea de viata prin care treci ,
altii mai ,,fricosi`` decat tine simt nevoia sa-ti spuna ca tu gresesti
sau sa te faca sa simti ca tu esti elementul de dizarmonie in cuplul de dans ......
in realitate ,in fata si in bratele unui om
suntem de fapt propria imagine intr-o oglinda ,
daca avem nevoie de aceasta oglinda
trebuie sa tinem minte ca in cele cateva sau multe oglinzi
in care ne-am uitat in viata noastra ,
am constat ca fiecare ne arata altfel:)
adesea ne arata grase tocmai cand am slabit sau
ne arata late cand tocmai ne-am pus o curea lata si rosie
care ne marcheaza elegant talia.

dar daca indiferent de oglinda ne place sa fim ceea ce putem in acel moment,
cand ne acceptam cu darurile primite pan` la timpul acesta de la viata,
atunci .....
daruim celui cu care dansam ,
vorbim ,
ne imbratisam ,
ne tutuim,
daruim bucurie,
daruim dragoste,
acea dragoste care vine de la nastrea noastra pe pamant.

primesti imbratisarea pe care o dai
cu fermitatea cu care o daruiesti,
cu masura acestei savori
primesti de la partener
ceea ce esti in acel moment

suntem foarte diferiti ca indivizi ,
dar dragostea si caldura ei ne imblanzeste pe fiecare .....
atunci nu mai suntem diferiti,
in lumina dragostei nu exista riduri de caracter,
exista lumina imbratisarii

joi, 1 mai 2008

perceptia darului

Dansam aseara cu Lucian, pentru a nu stiu cata oara eram bucuroasa pentru asta si in acelasi timp ma temeam ca din neascultare a muzicii sau a chemarii lui ca lider in dans , o singura fractiune de secunda si am intrerupt fluiditatea plutirii, caci acesta este sentimentul , ca ma desprind de lume in sus ridicandu-ma , atunci cand armonia pasilor este urmarea muzicala a sufletului. Am senzatia ca mintea danseaza si nu corpul fizic si uneori picioarele raman in urma, tocmai pentru ca nu se misca destul de usor ca mintea....iar mintea este cea care da forma sufletului ....si sufletul da forma trupului.Uneori tangoul este ca teama cu care veghezi sa nu-ti pierzi dragostea.E drept ca e o teama cu care nu poti apara dragostea si nu-i asa c-ar fi mai bine sa nu o mai ai?:)Teama ......Perceptia partenerului , cand teama partenerei este de felul ce l-am povestit, este ca nu reuseste sa ii faca placuta plutirea in dans....sau poate nu

Au fost cateva cortine cu muzica the Beatles , pentru ca mi se facuse dor de romanticul meu prieten de cuvinte ( within you without you) si pare-se ca le-a placut tare

Florin, misteriosul tanguero m-a surprins aseara spunandu-mi ca tangoul este sinestezie...si n-am putut sa-i raspund ca da ori nu , Florin este dintre aceia pentru care robotii se vor nevoii sa aiba sentimente, este un tanar om de stiinta care danseaza tango argentinian

Am fost putini, ne-am veselit discret , decent si plin !

abrazos tango,

Danielle

joi, 3 aprilie 2008