noaptea muzeelor

milonga pe aleea din fata muzeului Antipa
de ce?
pentru ca venea Antoaneta
si
pentru ca expozitia este cu
Dinozauri din Argentina, Uriasii Patagoniei

si pentru ca venea Antoaneta,
voiam sa-i fac o surpriza,
nu intotdeauna o surpriza este tocmai reusita
e drept ca daca cineva nu te iubeste asa cum ai vrea tu, nu inseamna ca nu te iubeste

Anto n-a venit la milonga

Simteam o usoara neliniste ca nu va veni nimeni, un fel de tristeza del tango, o neliniste pentru ca imi doream ca cei care vin sa se simta bine; muzica a inceput sa cante cu putina intarziere, tehnic neprevazutele nepotriviri de cabluri

si ...a aparut el , pe care-l cunoscusem cu o seara inainte la milonga, calm, usor grizonat si fermitatea cu care a zis ca nu pleaca pana dimineata, am simtit-o in imbratisarea primului tango, cu el , barbatul calm, strain, usor grizonat.

Catifeaua imbratisarii, pentru ca domnul ,,ochi albastri`` nu luase decat doua lectii de tango era totul, ii simteam eleganta, siguranta si surprinzator ...lipsa atitudinii maciste

Nu simteam numai eu , deoarece era noaptea muzeelor, pe acelasi trotuar cu milonga, oamenii stateau la coada, sa patrunda in Muzeul ,,Grigore Antipa`` sa vada donozaurii. Era coada pana la celalt muzeu, cel al taranului roman.

Dansam tango pe strada!Tango argentinian! Ce detasare! Sa te simti doar tu cu el , cel care te imbratiseaza, cel cu care adesea este un strain , pe care poti sa nu-l mai vezi niciodata.Si lumea de langa , la o coada pe trei randuri privea ca la un spectacol, aplaudand de emotie, fara sa stie ca ....nu, nu pentru spectacol este povestea unui om imbratisata cu povestea celuilalt.Oamenii se bucurau sa vada tango, sa vada ca se danseaza pe strada, intuitiv si pentru ca aerul se imbogateste cu dragoste, oamenii simteau dragostea cu care doi straini se imbratiseaza.
Tangoul scoate ce e mai bun dintr-un om, cand dansezi tango esti tu cu povestea ta si celalalt care ti-o asculta si ti-o pune in valoare.

Asfaltul era denivelat si rigid, nici gand de vreun pivot lin , grija pentru partenera devine accentuata, de fapt e ca-n viata , cand drumul nu e neted ( si oare e vreodata?) grija partenerului de a-ti observa si apara echilibrul este esentiala.

Ce bucurie ! Pe asfaltul trotuarului , danseaza imbratisate cateva perechi, fusta mea dintr-o fata de masa de dantela, pentru o masa rotunda, decupata la mijloc sub forma de cerc atat cat talia mea, se bucura de ritmul de milonga, ea face adornos iar eu ma bucur de imbratisarea cu el, cu barbatul calm, grizonat, cu domnul,,ochi albastri``, in bratele caruia aveam sa dansez pana dimineata, asa cum imi linistise temerile.

Intre perechi , danseaza doua doamne, doua tinere femei , liderita cu parul salbatic, ca un manz neastamparat .
Hm, ce haios si pur , in tango pasul barbatului seamana cu mersul la pas al unui cal, iar pasul femeii cu cel al unei feline, intins ,elegant , sigur in liniste.....


noaptea se grabea sa danseze, pe la 3 am plecat....cu strangere de inima ca s-a terminat, in urma noastra a ramas inca putin muzica de tango, muzeul nu se inchisese, erau inca vizitatori inauntru, doar ca gata , altii nu mai puteau intra! Am plecat alaturi, la Clubul Taranului, cu dorinta ascunsa in subconstient de a mai dansa putin

Strainul descoperise imbratisarea , iar eu descoperisem imbratisarea lui

Pe o scara din curtea interioara, o scara de marmura, unde pivotul curge lin , am dansat poate vreo jumatate de ora, timpul nu curgea , statea in imbratisare, curgea doar o muzica de cristale si apa.

Tangoul este ca apa , imbratisarea vine limpede, picaturile dau ritm, amprenta unei picaturi sparte anticipeaza pasul tau in urmatoarea picatura, care picura si-n suflet , in timp ce un clopotel insoteste imbratisarea

Dansam intr-o contralumina obscura, muzica este apa si clopotei, imbratisarea este picatura care se sparge ca sa devina vapori de calda dragoste. Calda dragoste a unei imbratisari cu un strain.

Dansam pana dimineata , ne cautam povesti ca sa le spunem, pasarelele incep sa cante sau parca sa vorbeasca, atat de putine masini circula , oamenii dorm in paturile lor, copaci, pasari, dimineata , dragoste, orice forma de dragoste, sunam la taxi...si noi avem nevoie de somn.Dispecera ne roaga sa asteptam in telefon, ne pune o melodie , una usor chinezeasca, ....el apasa pe speaker, incepem sa dansam , fara sa ne atingem , sa-l urmez acolo unde ma ghideaza , folosindu-ne in subconstient de amprenta imbratisarii , care este deopotriva, apa, clopotei si respiratia copacilor in care , din ce in ce mai multe pasarele , povestesc ce-au vazut toata noaptea

intr-o masina, trei maimute dansatoare de tango ne priveau si se amuzau, noi credeam ca suntem singuri


taxiurile au venit, putin mai tarziu, am plecat fiecare intr-o alta directie
abea acum tangoul a devenit un dans
pana acum a fost imbratisarea si .....

pretuirea darului

este definitoariu ca in timpul dansului
sa te lasi mai mult in voia propriilor trairi decat in restul timpului,
obligat fiind de societate si de locul in care traiesti sau lucrezi alaturi de alti oameni,
loc in care multe din reactii
le limitezi
sau
le controlezi sever

astfel perceptia noastra in legatura cu partenerul
este adesea cea construita de noi in legatura cu el
si nu releveaza ceea ce este el cu adevarat

pentru asta zic :
faptul ca te simti bine cu un partener
este intai oglinda a ceea ce simti tu despre tine,
unii parteneri sunt ingaduitori
cu temerile tale si cu talentul tau potential
de a intelege povestea de viata prin care treci ,
altii mai ,,fricosi`` decat tine simt nevoia sa-ti spuna ca tu gresesti
sau sa te faca sa simti ca tu esti elementul de dizarmonie in cuplul de dans ......
in realitate ,in fata si in bratele unui om
suntem de fapt propria imagine intr-o oglinda ,
daca avem nevoie de aceasta oglinda
trebuie sa tinem minte ca in cele cateva sau multe oglinzi
in care ne-am uitat in viata noastra ,
am constat ca fiecare ne arata altfel:)
adesea ne arata grase tocmai cand am slabit sau
ne arata late cand tocmai ne-am pus o curea lata si rosie
care ne marcheaza elegant talia.

dar daca indiferent de oglinda ne place sa fim ceea ce putem in acel moment,
cand ne acceptam cu darurile primite pan` la timpul acesta de la viata,
atunci .....
daruim celui cu care dansam ,
vorbim ,
ne imbratisam ,
ne tutuim,
daruim bucurie,
daruim dragoste,
acea dragoste care vine de la nastrea noastra pe pamant.

primesti imbratisarea pe care o dai
cu fermitatea cu care o daruiesti,
cu masura acestei savori
primesti de la partener
ceea ce esti in acel moment

suntem foarte diferiti ca indivizi ,
dar dragostea si caldura ei ne imblanzeste pe fiecare .....
atunci nu mai suntem diferiti,
in lumina dragostei nu exista riduri de caracter,
exista lumina imbratisarii

perceptia darului

Dansam aseara cu Lucian, pentru a nu stiu cata oara eram bucuroasa pentru asta si in acelasi timp ma temeam ca din neascultare a muzicii sau a chemarii lui ca lider in dans , o singura fractiune de secunda si am intrerupt fluiditatea plutirii, caci acesta este sentimentul , ca ma desprind de lume in sus ridicandu-ma , atunci cand armonia pasilor este urmarea muzicala a sufletului. Am senzatia ca mintea danseaza si nu corpul fizic si uneori picioarele raman in urma, tocmai pentru ca nu se misca destul de usor ca mintea....iar mintea este cea care da forma sufletului ....si sufletul da forma trupului.Uneori tangoul este ca teama cu care veghezi sa nu-ti pierzi dragostea.E drept ca e o teama cu care nu poti apara dragostea si nu-i asa c-ar fi mai bine sa nu o mai ai?:)Teama ......Perceptia partenerului , cand teama partenerei este de felul ce l-am povestit, este ca nu reuseste sa ii faca placuta plutirea in dans....sau poate nu

Au fost cateva cortine cu muzica the Beatles , pentru ca mi se facuse dor de romanticul meu prieten de cuvinte ( within you without you) si pare-se ca le-a placut tare

Florin, misteriosul tanguero m-a surprins aseara spunandu-mi ca tangoul este sinestezie...si n-am putut sa-i raspund ca da ori nu , Florin este dintre aceia pentru care robotii se vor nevoii sa aiba sentimente, este un tanar om de stiinta care danseaza tango argentinian

Am fost putini, ne-am veselit discret , decent si plin !

abrazos tango,

Danielle